Ministerul Mediului a publicat recent două imagini menite să ilustreze noile inițiative pentru zonele de biodiversitate și gardurile electrice din România.La o examinare mai atentă, aceste reprezentări sunt extrem de problematice: ele prezintă o imagine nerealistă a realității și este îngrijorător dacă aceasta ar trebui să fie viziunea oficială a Ministerului.

Imaginile au un impact uriaș – mai ales atunci când sunt distribuite oficial. Aceste exemple arată o lipsă de înțelegere a condițiilor reale, creează neînțelegeri, par neconvingătoare și ridică îndoieli cu privire la competență și credibilitate. Este nevoie urgentă de mai multă atenție: scene reale care reflectă practicile și provocările autentice – nu colaje realizate de AI sau imagini scenografiate.

Peisaj cultural tradițional

Prima imagine arată oameni în costume tradiționale cosind fân pe o pășune unde vacile și oile pășunează simultan. În realitate, iarba proaspăt cosită trebuie să se usuce înainte de a fi adunată, iar o turmă mixtă nu ar pășuna niciodată pe aceeași pășune în același timp. În fundal, lângă satul tradițional, se află o construcție nouă mare, care nu se potrivește nici cu satul, nici cu peisajul. Este aceasta casa primarului, care ar fi aprobat „protejarea” acestui peisaj, sau o pensiune, în timp ce sătenii servesc drept „exponate” ale unei realități demult apuse? Pentru măsurile care ar trebui să asigure în primul rând protecția strictă a peisajelor naturale, alte imagini – cum ar fi pădurile virgine sau deltele râurilor – ar fi fost mult mai potrivite, nu peisaje culturale scenografiate.

Garduri electrice și fauna sălbatică

A doua imagine arată un urs în fața unui gard electric cu opt sârme care traversează peisajul de iarnă. Gardul nu protejează doar ferma individuală cu stupi din fundal, ci taie întreaga pășune. Pentru fauna sălbatică, acesta este practic de netrecut – nu doar pentru urși, ci și pentru cerbi, vulpi și alte animale. Pe terenul dincolo de gard nu se află animale domestice, motiv pentru care gardurile ar trebui deschise sau dezactivate pentru a asigura permeabilitatea pentru fauna sălbatică. Totuși, imaginea transmite impresia unei măsuri extrem de restrictive și potențial periculoase, în timp ce textul însoțitor vorbește despre „evitarea conflictelor fără a provoca rău animalelor”.

Ambele scene sunt prost alese pentru măsurile respective și sunt neprofesioniste pentru un minister care ar trebui să acorde prioritate protecției mediului.