Una dintre cele mai importante trăsături ale unui peisaj deschis este aceea că atât oamenii cât și animalele se pot deplasa liber. Animalele sălbatice care încă mai există în Valea Hârtibaciului au nevoie de spații mari pentru a se deplasa, hrăni și înmulți. Pădurile, poienile și alte habitate adecvate sunt din ce în ce mai izolate de drumuri, garduri și alte dezvoltări. În peisajele care devin tot mai fragmentate trebuie asigurate coridoare care conectează părțile diferite ale habitatului pentru a asigura supraviețuire speciilor (sălbatice).

Reprezentările grafice arată zonele identificate de WWF drept coridoare ecologice. Aproape toate au fost blocate în ultimii ani de gardurile electrice ale crescătoriilor mari de animale. Asta înseamnă că foarte multe animale sălbatice mari nu mai pot folosi aceste coridoare și trebuie să-și găsească alt drum în jurul gardurilor și pe lângă acestea. În unele cazuri animalele sunt nevoite să se apropie de sate său terenuri agricole ceea ce conduce la creșterea numărului de conflicte și interacțiuni cu oamenii și proprietățile acestora. Când oamenii își pierd recoltele sau animalele, câțiva recurg la îngrădiri suplimentare, limitând și mai mult mișcarea animalelor sălbatice și adâncind criza ecologică. Închiderea completă a coridoarelor ecologice poate conduce la dispariția completă a unor populații pentru ca acestea devin izolate și nu se mai poate asigura un material genetic suficient de divers pentru a asigura o reproducere sănătoasă.