Anul trecut, în timp ce făceam cercetări asupra păsărilor, am dat peste o colibă de cioban, locuința temporară a unui cuplu de ciobani care păștea pe pajiștile din jur cu turma lor de oi și cu câinii care îi însoțeau. Au fost foarte prietenoși atât ciobanii cât și câinii, curioși să afle ce făceam cu un binoclu și o planșă atât de departe de orice sat sau drum. Nu existau garduri, nu existau vite Angus, nu existau arături. În schimb, câmpurile erau pline de orhidee Anacamptis morio, o sfrâncioc cu frunte neagră stătea în echilibru într-un tufiș din apropiere și întreaga scenă părea plină de viață.
Ceea ce am întâlnit anul acesta a fost imaginea de mai sus. Coliba era abandonată, ciobanii, oile și câinii dispăruseră. De fiecare parte, câmpuri vaste arate sau pășuni pentru vitele Angus crescute intensiv, împrejmuite de garduri electrice. Printre pământul arat și răsturnat am văzut câteva mici pete de verdeață, unde încă se mai vedea iarba, iar pe una dintre aceste insule se afla o orhidee. O amintire crudă a ceea ce văzusem în anul precedent și o imagine deprimantă a distrugerilor provocate de aceste schimbări.
Nu numai că aceste schimbări au provocat daune ecologice, dar au eliminat orice cultură din acest peisaj. Sunt foarte puține șanse ca ciobanul și oile sale să se întoarcă sau ca orhideele să reapară. În schimb, acum este un peisaj care ar putea fi oriunde în Europa, lipsit de specificitate, bogăție și caracter. O tranziție care a fost realizată în mai puțin de un an.
Vă rugăm să ne anunțați dacă ați observat schimbări similare în regiunea Hârtibaciului. Acest lucru ne ajută în activitatea noastră.
