Urmărim cu mare îngrijorare anunțul Ministerului Mediului privind instalarea a mii de kilometri de garduri electrice în România.

Aici, pe Podișul Hârtibaciului — cea mai mare zonă protejată terestră din România — observăm deja impactele negative ale împrejmuirilor masive, neplanificate și necoordonate: habitate fragmentate, coridoare pentru animale blocate și conflicte noi în loc de soluții reale. Fără o planificare atentă și integrare cu alte măsuri, gardurile masive pot face mai mult rău decât bine.

Gardurile electrice pot fi un instrument preventiv util în contexte bine definite, dar nu sunt o soluție universală pentru coexistența om–faună sălbatică. Gardurile prost planificate pot de fapt crea mai multe probleme atât pentru oameni, cât și pentru animale.

Coexistența reală necesită planificare atentă, adaptare locală, monitorizare și un mix de măsuri — nu intervenții universale.