Un animal care are una dintre cele mai lungi povești din istoria omenirii, fiind un amestec ciudat atât de prieten, cât și de dușman. Până în ziua de azi este o sursă vitală de carne pentru oamenii din comunitățile rurale, dar este și vinovat de distrugerea unor culturi. Această relație complexa a făcut ca mistrețul să modeleze multe culturi și să fie înscris în folclor, chiar și aici, pe Valea Hârtibaciului, cu povestea „Mistrețului fermecat”.

Beneficiile existentei mistreților nu se opresc aici. Ei sapă solul în căutare de hrană, permițând plantelor și copacilor să crească și creând locuri cheie pentru insecte, reptile, amfibieni și păsări pentru a trăi și a se hrăni. Mistreții sunt, de asemenea, unități foarte eficiente de eliminare a deșeurilor, mâncând totul, inclusiv animalele moarte, asigurându-se că bolile nu se răspândesc și menținând, în general, mediul înconjurător sănătos. Mai departe, ei sunt o pradă preferată pentru carnivorele mari și, fără ei, ar exista mai multe atacuri asupra animalelor domestice. Aceștia sunt o „specie-cheie” în ecosistem, modelând peisajul din jurul lor și aducând beneficii multor alte specii. Unul dintre principalele habitate de care se bazează și pe care le mențin în viață pe Valea Hârtibaciului, sunt pășunile de stejar, care sunt pe cale de dispariție.